Poluarea (cum o văd copiii?)

Săptămâna trecută mi-am petrecut-o într-o tabără creştină de copii, la Budureasa (judeţul Bihor). Ştiam că va fi frumos, dar a fost mai frumos decât mi-am închipuit…

Mi-am luat Biblia, chitara, creionul mecanic, creioanele colorate… alte lucruri… şi am mers…

Acolo… Vreo 35 de copii dornici să cânte, să deseneze, să înveţe, să se joace, să participe la activităţi. Organizatori, bucătărese şi peisaj frumos… Natură…

Unul dintre subiecte a fost “Poluarea”. Şi copiii au desenat…

Copiii mai mari au format grupe şi au desenat pe coli mari.

Şi a ieşit ceva sugestiv. O lume poluată în contrast cu una nepoluată.

Dar uitându-ma la cei mici am găsit un desen care mi-a plăcut cel mai mult.

O fetiţă de câţiva anişori şi-a imaginat aşa:

Soare care plânge - Soare care zâmbeşte

Nori care plâng (şi… ploi acide probabil) - Nori zâmbitori

Păsări triste (cum să nu fie când dispar atâtea specii?) - Păsări bucuroase

Copac plin cu pungi şi flacoane - Copac cu fructe

Flori uscate - Flori

Poate s-a gândit la mai multe lucruri când a desenat…

I-am spus că îmi place foarte mult desenul…

S-a bucurat, deşi nu înţelegea de ce îmi place. Nu i se părea că a desenat frumos.

Am rugat-o să-mi facă şi mie un desen şi mi-a făcut…

Desenul l-am adus cu mine, l-am fotografiat şi l-am pus aici…

Uitaţi-va la el! România trebuie să fie curată!

Copiii vor o lume frumoasă! Fiţi copii!